UBICUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. – Din lat. ubique.

ubicuu, ~uă a [At: LOVINESCU, M. 20 / P: ~cu-u / V: ~cv / Pl: ~cui, ~cue / E: ubicuitate, după modelul unor adjective ca perpetuu, continuu] (Liv) Care are posibilitatea de a fi prezent peste tot.

UBICUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.

UBICUU, -UĂ adj., adv. (Care este) în orice loc, peste tot. [< lat. ubique].

UBICUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique)

UBICUU ~ă (~i, ~e) livr. Care se află concomitent peste tot; prezent pretutindeni; omniprezent. /<lat. ubique

ubicv, ~ă a vz ubicuu

!ubicuu (livr.) [cuu pron. kuŭ] (desp. -cuu)/ubicuu [cuu pron. kuu] (desp. -cu-u) adj. m., pl. ubicui (desp. -cui); f. ubicuă (desp. -cu-ă), pl. ubicue (desp. -cu-e)

!ubicuu (livr.) [cuu pron. kuŭ] (desp. -cuu) / ubicuu [cuu pron. kuu] (desp. -cuu) adj. m., pl. ubicui (desp. -cui); f. ubicuă (desp. -cu-ă), pl. ubicue (desp. -cu-e)

*ubicuu (livr.) (-cu-u) adj. m., pl. ubicui; f. ubicuă (-cu-ă), pl. ubicue (-cu-e)

ubicuu adj. m. (sil. -cu-u), pl. ubicui; f. sg. ubicuă, pl. ubicue

UBICUU adj. v. omniprezent.