URSOAIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică (1). 2. (Înv. și reg.) Ursoaică (2). 3. (Înv. și reg.) Ursoaică (3). ♦ Fiecare dintre bârnele. în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului. [Pr.: -soa-ie. – Pl. și: ursoaie] – Urs + suf. -oaie.

ursoaie¹ sf [At: MARDARIE, L 171/12 / Pl: ~soi, ~ / E: urs + -oaie] 1 (Îrg) Ursoaică¹ (1). 2 (Reg; mai ales art.; prin asemănare cu culoarea părului) Nume dat unor animale domestice. 3 (Reg; mai ales art.; prin asemănare cu culoarea părului) Nume dat unor animale domestice cu părul de culoare brună-roșcată ca a ursului. 4 (Reg) Coș de nuiele, de scânduri sau de cahle, construit deasupra cuptorului până în pod. 5 Ursoaică¹ (9). 6 (Reg) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților, unind stâlpii casei și susținând căpriorii. 7 (Reg) Bârnă care se pune deasupra ușorilor ușii și ferestrei pentru a susține partea respectivă a peretelui. 8 (Reg) Fiecare dintre cei patru stâlpi care susțin podul morii Si: (reg) ursoi (6). 9 (Reg) Suport de lemn care susține coșul morii Si: ursoi (7). 10 (Reg) Fiecare dintre cele două bârne perpendiculare în scobiturile cărora se fixează jugul la ferăstrăul de apă.

ursoaie² sf [At: PAMFILE, DUȘM. 1 / Pl: ~oi / E: ursă² + -oaie] (Ban; Trs; în superstiții și credințe populare) 1 Ursitoare (3). 2 Vrăjitoare.

URSOAIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică (1). 2. (Reg.) Ursoaică (2). 3. (Reg.) Ursoaică (3). ♦ Fiecare dintre bârnele în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului. [Pr.: -soa-ie] – Urs + suf. -oaie.

URSOAIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică¹ (1). 2. Coș de nuiele sau de scînduri așezat deasupra vetrei, prin care trece fumul. V. ursoaică¹ (2). 3. Ursoaică¹ (3). 4. Fiecare din bîrnele în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului.

URSOAICĂ (pl. -ce), ❍URSOAIE sf. 1 🐒 Femela ursului: cum ajunge aproape de-un huciu, numai iată că-i iese înainte o ursoaică mare (VAS.) ¶ 2 Mold. Olten. Băn. Trans. Un fel de coș de nuiele, lipite cu pămînt, construit deasupra cuptorului și care trece prin pod pînă la acoperiș ¶ 3 🏚 Cei patru stîlpi pe care se razimă podul morii (👉 TAB. XXXVII, E, 8) [u r s].

ursoáĭcă (oaĭ o silabă) f., pl. e. Femeĭa ursuluĭ (numită și ursoaĭe. Cp. cu ghionoaĭe). Est ș. a. Partea de sus a „cahleĭ”, hornu gros al vetreĭ la casele de moda veche (Șez. 36, 35).

!ursoaie (ursoaică) (înv., reg.) s. f., art. ursoaia, g.-d. art. ursoaiei; pl. ursoaie

ursoaie (înv., reg.) s. f., art. ursoaia, g.-d. art. ursoii / ursoaiei; pl. ursoi / ursoaie

ursoaie s. f., art. ursoaia, g.-d. art. ursoii; pl. ursoi

ursoaică s. f., g.-d. art. ursoaicei; pl. ursoaice

URSOAIE s. v. campadură, cămin, coș, horn, scară, ursoaică.

ursoaie s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN. SCARĂ. URSOAICĂ.

ursoáie, s.f. (reg., înv.) Ursoaică. – Din urs + suf. -oaie.