9 definiții pentru zbici (s.n.)
Explicative DEX
ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.
ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zbici1 sn [At: MARIAN, S. R. I, 24 / V: zbic (Pl: ~ice, (reg) ~iciuri) / S și: sb~ / Pl: ~ice, (reg) ~ / E: s- + bici] (Îrg) 1-2 Bici (1-2). 3 (Îcs) De-a ~u Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbici2 sn [At: UDRESCU, GL. / V: zbâc / Pl: ~uri / E: pvb zbici4] (Reg) 1 Brâncă1 (12). 2 Obicei (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbici1 s.n. v. bici.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zbâc1 sn vz zbici2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zbic sn vz zbici1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
ZBICI s. v. bici, biciușcă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zbici s. v. BICI. BICIUȘCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
ZBICI1 s.n. (Criș., Trans. SV) Bici. (Fig.) Batîr că oaminii cei buni au fapte bune și credință bună, încă lasă Dumnăzău ceva zbiciu pre ei. C 1692, 520r. Și adusă Dumnedzu zbiciul său pre Ierusalimu. MISC. SEC. XVII, 128r. Toate zbiciurile a dihaniei. PP, 39v; cf. C 1692, 529r; PP, 40r. Etimologie: pref. s- + bici. Vezi și zbici, zbiciuitură, zbiciula. Cf. p u h ă.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |