zgrepțăna [At: MARIAN, O. I, 152 / V: (reg) ~țena (Pzi: zgrepțenez), ~țâna, ~țora, ~țura, ~păna, ~eap~, zgremț~, ~emțâna, ~euț~, zgrăp~, zgrip~, zgripțena, zgripțora (S și: sgripțora) / Pzi: zgreapțăn / E: z- + grepțăna cf zgripțor] (Reg) 1-2 vi A zgâria (1-2). 3 vr A se scărpina (1). 4 vr (Reg; îf zgremțăna) A-și smulge părul. 5 vr A se cățăra (1).

zgrepțăna vb. I. (pop.) 1 intr. A zgîria, a rîcîi (cu ghearele), producînd un zgomot caracteristic. Parcă niște cîni negri îl urmăriseră și-acum îi auzea cum zgreapțănă la ușă (CAM.). ♦ (reg.; refl.) A se scărpina. Își lepădă cușma și se zgrepțenă cu asprime la tîmplă și la ceafă (SADOV.). ♦ (tr.) A ara la suprafață; a zgîria pămîntul. 2 refl. A se cățăra, a se urca pe ceva (agățîndu-se cu ghearele). Mezinul se zgrepțăna și n-ajungea și el la geam (CE. PETR.). ♦ A se agăța, a se prinde de ceva (cu unghiile, cu ghearele). • prez.ind. zgreapțăn. și (reg.) zgrăpțăna, zgrepțena, zgrepțora vb. I. /z- + grepțăna; cf. zgripțor.

ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. (Și în forma zgrepțena) 1. Intranz. A rîcîi, a zgîria. La ușă zgrepțănau mînile răniților. La geamuri se arătară fețe galbene. CAMILAR, N. I 447. Foxul impiegatului de la finanțe... începu să zgrepțene scîncind. C. PETRESCU, C. V. 49. Vulpea zgrepțănă cît zgrepțănă la rădăcina copacului. ȘEZ. III 187. ◊ Fig. Simțesc că zgreapțănă ceva acolo – doctorul spune că-i la ficat. SADOVEANU, P. M. 190. ◊ Refl. A se scărpina. Onofrei se zgrepțenă la tîmplă. SADOVEANU, F. J. 443. 2. Refl. A se cățăra, a se urca (pe ceva). Nu vezi ce e la dreapta, la stingă; nu mai știi că alții se zgreapțănă pe alte pripoare și cad sub altă răpăială de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 35. Sui degrabă în copacu ista, zise Vlasă lui Năstasă, zgrepțănîndu-se iute într-un copac scorburos și nalt. La TDRG. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. Se ridică în coate și se zgreapțănă de pat. Aproape să cadă. C. PETRESCU, C. V. 214. – Prez. ind. și: zgrepțăn (ȘEZ. III 187). – Variante: zgrepțena, zgrepțîna (C. PETRESCU, O. P. II 112) vb. I.

ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. 1. Intranz. A zgîria, a rîcîi (cu ghearele). ♦ Refl. A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgîria pămîntul. 2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [Var.: zgrepțena vb. I] – V. grăpțăna^[1].^[1]

A ZGREPȚĂNA zgreapțăn pop. 1. intranz. (despre animale) A zgâria un obiect cu ghearele, cu labele sau cu unghiile, producând un zgomot supărător. Mâța zgreapțănă la ușă. 2. tranz. (terenuri, pământ) A ara rău, scormonind numai la suprafață. /Orig. nec.

A SE ZGREPȚĂNA mă zgreapțăn intranz. pop. 1) A se freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura senzația de mâncărime); a se scărpina. 2) A se ridica cu greu în sus făcând uz de mâini, de labe sau de gheare; a se cățăra. 3) A se apuca strâns cu ghearele, cu mâinile sau cu labele; a se agăța; a se anina; a se prinde. /Orig. nec.

gripsăna vt vz zgrăpțăna

zgrăpțăna v vz zgrepțăna

zgreapțăna v vz zgrepțăna

zgremțăna v vz zgrepțăna

zgremțâna v vz zgrepțăna

zgrepăna v vz zgrepțăna

zgrepțâna v vz zgrepțăna

zgrepțena v vz zgrepțăna

zgrepțora v vz zgrepțăna

zgrepțura v vz zgrepțăna

zgreuțăna v vz zgrepțăna

zgripțăna v vz zgrepțăna

zgripțena v vz zgrepțăna

zgripțora v vz zgrepțăna

zgrăpțăna vb. I. v. zgrepțăna.

zgrepțena vb. I. v. zgrepțăna.

ZGREPȚENA vb. I v. zgrepțăna.

ZGREPȚÎNA vb. I v. zgrepțăna.

ZGREPȚENA vb. I. v. zgrepțăna.

sgrepț(or)à (sgripțăna) v. Mold. a se cățăra. V. sgripțor.

grápșin (mă), a grăpșina v. refl. (d. grapă. Cp. și germ. grapsen, a. î.). Mold. Mă agăț, mă cațăr, mă prind suindu-mă: caiĭ se grapșină pe scărĭ de bolovanĭ (Vlah. Rom. Pit., 221, vorbind de munțiĭ Neamțuluĭ). Mă grápțăn, grăpțănát; și mă zgrépțăn, se zgreapțănă, să se zgrépțene, zgrepțănat; mă zgrépțur, -at. V. și gripțur, s. m.

zgrémțîn, a -á v. intr. Mold. Rar. Rîcîĭ, zgîriĭ la ușă (ca pisica).

zgrépțăn (mă), și zgrépțur, V. grapșin.

zgrepțăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. zgrepțăn, 3 zgreapțănă; conj. prez. 1 sg. să zgrepțăn, 3 să zgrepțene; imper. 2 sg. afirm. zgreapțănă

zgrepțăna (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreapțănă; conj. prez. 3 să zgrepțene

zgrepțăna vb., ind. prez. 1 sg. zgreapțăn, 3 sg. și pl. zgreapțănă; conj. prez. 3 sg. și pl. zgrepțene

ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. ~ (creație expresivă; cf. sl. greti, grebsti = a scurma, ngr. γρατσουνίζω = a zgîria, germ. grapsen)

sgrepțăna (-eapțăn, -at), vb. – 1. A se cățăra agățîndu-se. – 2. A se scărpina, a rîcîi. – Var. sgrepț(ăn)a, (s)gripsăna, grăpțăna, grăpsăna. Creație expresivă (Tiktin), cf. sl. greti, grebsti „a rîcîi”, ngr. γρατσουνίζω „a zgrepțăna”, germ. grapsen. Legătura cu lat. excarpitiāre (Giuglea, LL, II, 34) nu este probabilă.

ZGREPȚĂNA vb. v. agăța, atârna, prinde, râcâi, scarpina, spânzura, suspenda, zgâria.

zgrepțăna vb. v. AGĂȚA. ATÎRNA. PRINDE. RÎCÎI. SCĂRPINA. SPÎNZURA. SUSPENDA. ZGÎRIA.