12 definiții pentru zător

din care

Explicative DEX

zător1 sn [At: LB / Pl: ~oare / V: (înv) zator, e, (reg) zotoane sfp, zătorci sfp, zotoa sf zotor / E: srb zator] 1 (Îrg) Mamelă (la scroafă). 2 (Reg; prc; îf zotor) Mamelon (1).

zător s.n. (înv., reg.) Mamelă (la scroafe). • pl. -oare. /<srb. zator.

zator sn vz zător

zătoane sfp vz zător

zătorci sfp vz zător

zot2 sn vz zotor

zotoane sfp vz zător1 corectat(ă)

zotoa sf vz zător1 corectat(ă)

zotor sn vz zător

Etimologice

zător (-oare), s. n. – Țîță întărită a scroafei. – Var. zătorci, f. pl. Sb., cr. zatore (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). În Banat și Olt.

ZĂTOR, zătoare, s. n. (Banat, Olt.) Ugerul plin al scroafei. (scr. zatore)

ZĂTORCI s. f. pl. (Banat, Olt.) (Var.) Zător. (scr. zatore)

Intrare: zător
zător1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zător
  • zătorul
  • zătoru‑
plural
  • zătoare
  • zătoarele
genitiv-dativ singular
  • zător
  • zătorului
plural
  • zătoare
  • zătoarelor
vocativ singular
plural
zotoane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zotoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zotor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zătoane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • zătorci
  • zătorcile
genitiv-dativ singular
plural
  • zătorci
  • zătorcilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zator
  • zatorul
  • zatoru‑
plural
  • zatoare
  • zatoarele
genitiv-dativ singular
  • zator
  • zatorului
plural
  • zatoare
  • zatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)