dexonline

info

12 definiții pentru înfrica

din care

explicative DEX (6)
ortografice DOOM (3)
sinonime (2)
regionalisme (1)

Explicative DEX

ÎNFRICA vb. I. Refl. (Înv.; folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

înfrica vtr [At: PSALT. 39/ 9-10 / Pzi: înfric / E: în- + frică] (Îvp) 1-2 A (se) înspăimânta.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNFRICA vb. I. Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

ÎNFRICA, înfric, vb. I. Refl. (Transilv.; folosit mai ales la timpurile trecute) A-i fi cuiva frică, a se teme, a se înfricoșa. Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24.

înfríc, a -á v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Înfricoșez.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.

Ortografice DOOM

înfrica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfric, 2 sg. înfrici, 3 înfrică; conj. prez. 1 sg. să înfric, 3 să înfrice

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

înfrica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfric, perf. s. 1 sg. înfricai; conj. să înfrice

înfrica vb., ind. prez. 3 sg. înfrică

Sinonime

ÎNFRICA vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

înfrica vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Regionalisme / arhaisme

ÎNFRICA vb. (Trans. SV) A se înfricoșa. Că nu înfricară-se de Dumnezeu. PS. SEC. XVIII, 38^v. Etimologie: pref. în- + frică + suf. -a. Vezi și fricos, înfricat.

Intrare: înfrica

înfrica verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (V10) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înfrica ‑nfrica	înfricare ‑nfricare	înfricat ‑nfricat înfricatu‑ ‑nfricatu‑	înfricând ‑nfricând înfricându‑ ‑nfricându‑	singular	plural
		(a) înfrica ‑nfrica	înfricare ‑nfricare	înfricat ‑nfricat înfricatu‑ ‑nfricatu‑	înfricând ‑nfricând înfricându‑ ‑nfricându‑	înfrică ‑nfrică	înfricați ‑nfricați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înfric ‑nfric	(să) înfric ‑nfric	înfricam ‑nfricam	înfricai ‑nfricai	înfricasem ‑nfricasem
	a II-a (tu)	înfrici ‑nfrici	(să) înfrici ‑nfrici	înfricai ‑nfricai	înfricași ‑nfricași	înfricaseși ‑nfricaseși
	a III-a (el, ea)	înfrică ‑nfrică	(să) înfrice ‑nfrice	înfrica ‑nfrica	înfrică ‑nfrică	înfricase ‑nfricase
plural	I (noi)	înfricăm ‑nfricăm	(să) înfricăm ‑nfricăm	înfricam ‑nfricam	înfricarăm ‑nfricarăm	înfricaserăm ‑nfricaserăm înfricasem ‑nfricasem
	a II-a (voi)	înfricați ‑nfricați	(să) înfricați ‑nfricați	înfricați ‑nfricați	înfricarăți ‑nfricarăți	înfricaserăți ‑nfricaserăți înfricaseți ‑nfricaseți
	a III-a (ei, ele)	înfrică ‑nfrică	(să) înfrice ‑nfrice	înfricau ‑nfricau	înfricară ‑nfricară	înfricaseră ‑nfricaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înfrica, înfricverb

1. învechit (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: teme înfricoșa
- format_quote Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24. DLRLC

etimologie:

În + frică DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.