înjunghiere sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8 / P: -ghi-e- / V: ~ghiare / Pl: ~ri / E: înjunghia¹] 1-2 Introducere a unui cuțit, a unui pumnal sau a altui obiect cu lamă ascuțită într-un om (și ucidere a lui) Si: înjunghiat¹ (1-2), (înv) înjunghietură (1-2). 3 (Spc) Tăiere a unui animal Si: înjunghiat¹ (3), (înv) înjunghietură (3). 4 Ospăț ulterior tăierii unui animal Si: înjunghiat¹ (4), (înv) înjunghietură (4). 5 (Înv; fig) Sacrificare. 6-7 (Rănire sau) sinucidere a cuiva înfigându-și în trup un obiect ascuțit Si: înjunghiat¹ (6-7), (înv) înjunghietură (6-7). 8 (Ccr) Rană pe locul în care a fost înfipt un obiect ascuțit Si: înjunghiat¹ (8), (înv) înjunghietură (8). 9 (Pex) Înfigere a unui cuțit într-un obiect Si: înjunghiat¹ (9), (înv) înjunghietură (9). 10-11 Provocare cuiva a unei senzații dureroase vii, ca de înjunghiere Si: înjunghiat¹ (10-11), (înv) înjunghietură (10-11). 12 Simțire a unei înțepături dureroase în trup, din cauze interne Si: înjunghiat¹ (12), (înv) înjunghietură (12).

ÎNJUNGHIERE, înjunghieri, s. f. Acțiunea de a înjunghia; tăiere a unui animal. Negoiță venea ca un vițel la înjunghiere. GALACTION, O. I 299. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghiere (CONACHI, P. 135) s. f.

înjunghiare sf vz înjunghiere

JUNGHIERE s. f. v. înjunghiere.

înjunghiere (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. înjunghierii; pl. înjunghieri

înjunghiere (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. înjunghierii; pl. înjunghieri

înjunghiere s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. înjunghierii; pl. înjunghieri

ÎNJUNGHIERE s. v. tăiere.

ÎNJUNGHIERE s. spintecare, spintecat, tăiere, (pop.) junghiere. (~ vitelor, la abator.)