șiclu¹ sn [At: ALR SN III h 96/316 / Pl: (1-2) ~uri / E: mg sikló „alunecos”] 1 (Reg) Ghețuș (1). 2 (Trs) Pământ alunecos, moale¹. 3 (Reg) Murdărie care se depune pe sticle, oale etc. 4 (Reg) Lapoviță.

șiclu, șicluri, s.n. (reg.) 1. ghețuș, alunecuș. 2. (despre terenuri) pământ alunecos, moale, argilos. 3. murdărie depusă pe sticle, oale etc. 4. lapoviță. 5. hârtie, piele poleită.

șíclu, s.n. (reg.) Staniol: „Să duce la oraș și cumpără niște șiclu de aiesta, care să pune la Crăciun pă pom” (Bilțiu, 2007: 214). – Lat. ciclus, siclus, prin interm. ebr. šekel (Scriban); cf. șic (MDA).

șiclu, s.n. – (reg.) Staniol (Bilțiu, 2007; Faiciuc, 2008). – Lat. ciclus, siclus, prin interm. ebr. šekel (Scriban); cf. șic (< magh. sik, srb. šik) (MDA).