19 definiții pentru șmotru
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- argou (2)
- sinonime (2)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.
șmotru sn [At: DOC. EC. 530 / V: (înv) sm~ / Pl: ~ri / E: rs смотр] 1 (Înv) Trecere în revistă a unităților militare Si: inspecție, (înv) șmotrire (1). 2 (Reg) Instrucție militară Si: (reg) șmotrire (2). 3 (Mol; pex; fam) Instruire (severă) Si: (reg) șmotrire (3). 4 (Mol; fam) Mustrare. 5 (Mol; fam) Bătaie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Învechit) Instrucție militară. Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii. a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56. Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55. Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61. – Variantă: smotru s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘMOTRU ~ri n. înv. 1) Pregătire militară intensă a ostașilor; muștru; instrucție. 2) fig. pop. Educație cu regim dur. /<rus. smotr
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șmótru n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu smotru, d. rus. smotr, sîrb. smotra, revistă, inspecțiune, vsl. sŭ-motrĭ, scop. V. mutră). Vechĭ. Revistă militară, trecere în revistă a trupelor. Ucenie. Azĭ iron. Șmotreală, învățare de minte, disciplinare: acestor copiĭ le-ar trebui un șmotru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smotru sn vz șmotru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMOTRU s. n. v. șmotru.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smotru n. Mold. revistă militară, manevră: după ce ne-a făcut smotru GHICA. [Rus. SMOTRŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
șmotru (fam.) (desp. șmo-tru) s. n., art. șmotrul; pl. șmotruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șmotru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmotrul; pl. șmotruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șmotru s. n. (sil. -tru), art. șmotrul; pl. șmotruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
smotru s. n. – Exercițiu, instrucție militară. Var. șmotru. Rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin). – Der. smotri, vb. (a face exercițiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăța), din rus. smotrĕtĭ. În Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
șmotru, șmotruri s. n. 1. (înv.) instrucție militară. 2. instruire severă (în general). 3. mustrare, dojană. 4. bătaie. 5. curățenie, munci gospodărești.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clift de șmotru expr. persoană naivă / credulă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ȘMOTRU s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, inspecție, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șmotru s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. INSPECȚIE. INSTRUCȚIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
șmótru, șmotruri, s.n. Curățenie. – Din rus. smotru „inspecție militară” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
șmotru, șmotruri, s.n. – Curățenie. – Din rus. smotru „inspecție militară” (Scriban, DEX, MDA) < sl. sǔ-motrǐ „scop” (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: șmo-tru
substantiv neutru (N39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șmotru, șmotrurisubstantiv neutru
- 1. Instrucție militară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii... a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56. DLRLC
- Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. Învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55. DLRLC
- Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61. DLRLC
-
etimologie:
- smotr DEX '09 DEX '98