opțiuni
  • info

14 definiții pentru țuțuia

din care

Explicative DEX

ȚUȚUIA, țuțui, vb. I. Refl. (Reg.) A se cocoța. [Pr.: -tu-ia] – Din țuțui.

țuțuia1 [At: HELIADE, V. XXVI/5 / V: ~ui / Pzi: țuțui / E: țuțui1] (Reg) 1 vt A da formă ascuțită Si: a ascuți (1). 2 vr A se cocoța (2).

ȚUȚUIA (-uiu) vb. refl. A se cucuia, a se cocoța: (bufnița) necăjită, se țuțuie pe coama unui zid (ODOB.) [țuțuiu].

ȚUȚUIA, țuțui, vb. I. Refl. A se cocoța. [Pr.: -țu-ia] – Din țuțui.

ȚUȚUIA, țuțui, vb. I. Refl. (Regional) A se cocoța. Necăjită, se țuțuie pe coama unui zid. La TDRG.

țuțui6 v vz țuțuia1

2) țugúĭ și -ĭéz, a -á v. tr. (d. țuguĭ 1). Lungesc orĭ înalț în formă de țuguĭ: Țiganu îșĭ țuguĭase buzele de poftă privind friptura; a țuguĭa o casă, un cozonac. – Și țuțúĭ, cucuĭ, cocoț.

2) țuțúĭ și -ĭéz, V. țuguĭez.

Ortografice DOOM

!țuțuia (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. mă țuțui, 3 se țuțuie, 1 pl. ne țuțuiem; conj. prez. 1 sg. să mă țuțui, 3 să se țuțuie; imper. 2 sg. afirm. țuțuie-te; ger. țuțuindu-mă

!țuțuia (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 se țuțuie/se țuțuiază, 1 pl. ne țuțuiem; conj. prez. 3 să se țuțuie/să se țuțuieze; ger. țuțuindu-se

țuțuia vb., ind. prez. 1 sg. țuțui/țuțuiez, 1 pl. țuțuiem; conj. prez. 3 sg. și pl. țuțuie/țuțuieze; ger. țuțuind

Sinonime

ȚUȚUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

țuțuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Regionalisme / arhaisme

țuțuia, țuțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți.

Intrare: țuțuia
țuțuia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțuia
  • țuțuiere
  • țuțuiat
  • țuțuiatu‑
  • țuțuind
  • țuțuindu‑
 singular plural
  • țuțuie
  • țuțuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțui
 (să)
  • țuțui
  • țuțuiam
  • țuțuiai
  • țuțuiasem
a II-a (tu)
  • țuțui
 (să)
  • țuțui
  • țuțuiai
  • țuțuiași
  • țuțuiaseși
a III-a (el, ea)
  • țuțuie
 (să)
  • țuțuie
  • țuțuia
  • țuțuie
  • țuțuiase
plural I (noi)
  • țuțuiem
 (să)
  • țuțuiem
  • țuțuiam
  • țuțuiarăm
  • țuțuiaserăm
  • țuțuiasem
a II-a (voi)
  • țuțuiați
 (să)
  • țuțuiați
  • țuțuiați
  • țuțuiarăți
  • țuțuiaserăți
  • țuțuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțuie
 (să)
  • țuțuie
  • țuțuiau
  • țuțuiară
  • țuțuiaseră
țuțuia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțuia
  • țuțuiere
  • țuțuiat
  • țuțuiatu‑
  • țuțuind
  • țuțuindu‑
 singular plural
  • țuțuiază
  • țuțuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțuiez
 (să)
  • țuțuiez
  • țuțuiam
  • țuțuiai
  • țuțuiasem
a II-a (tu)
  • țuțuiezi
 (să)
  • țuțuiezi
  • țuțuiai
  • țuțuiași
  • țuțuiaseși
a III-a (el, ea)
  • țuțuiază
 (să)
  • țuțuieze
  • țuțuia
  • țuțuie
  • țuțuiase
plural I (noi)
  • țuțuiem
 (să)
  • țuțuiem
  • țuțuiam
  • țuțuiarăm
  • țuțuiaserăm
  • țuțuiasem
a II-a (voi)
  • țuțuiați
 (să)
  • țuțuiați
  • țuțuiați
  • țuțuiarăți
  • țuțuiaserăți
  • țuțuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțuiază
 (să)
  • țuțuieze
  • țuțuiau
  • țuțuiară
  • țuțuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuțuia, țuțuiverb

etimologie:
  • țuțui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.